Mai sunt doar cateva zile inainte de Craciun si as vrea sa incep sa simt aroma si mireasma cojilor de portocala, dar din pacate cu lacrimi in ochi spun sincer ca nu mai simt atmosfera Craciunului de foarte multi ani, desi acum cateva luni, o luna, poate doua eram foarte entuziasmata de venirea Craciunului si de petrecerea acestuia in familie, de impodobirea bradului ca altadata. As fi incantata sa impodobesc din nou bradul , sa-i pun luminitele , globuletele frumoase, beteala si in final varful, dar poate ca sunt prea plictisita de aceleasi culori...alb, alb, alb, o sa spuneti ca exista o singura varianta: sa cumpar altele... . Da, poate ca as fi entuziasmata ca impodobesc cu ceva nou, dar unde e mama sa ma ajute sa le pun? Unde e sora, unde-i cumnatul care ma ajuta sa pun instalatia si unde e tata care punea varful bradului. Exista un raspuns: Chipurile nu mai sunt copil, iar mama nu mai e atat de dornica sa faca bradul cu mine, sora si-a facut si ea bineinteles o familie, are o fetita superba pe care o ador, desi uneori ma innebuneste, iar tata...tata nu mai e. Chiar daca nu aveam noi o relatie foarte buna, recunosc... imi lipseste. Cum spuneam, chipurile nu mai sunt un copil... Desi cand eram mica imi doream cu ardoare sa devin adult, imi amintesc cu drag acele clipe, dar acum am crescut, la fel si grijile si responsabilitatile. Asa ca pot spune ca poate Craciunul e doar pentru copii.In final va adresez tuturor o urare personala:
Vine, vine Mos Craciun
Si aduce-n dar un bun
La blogari si blogarite
In Sfanta noapte de Ajun.
Se trezesc de dimineata
Nici nu se mai spala pe fata
Alearga repede sub brad
Sa nu fi primit vreun toiag.
Si asa eu in ziua de Craciun
Va doresc un an mai bun!
Vally@All rights reserved
